Epir este o regiune parte componentă din 1912 a Greciei mărginită la vest de Albania, la nord de Macedonia grecească, la sud-est de Tesalia și la sud respectiv sud-vest de Evritania-Agrafa și Thesprotia. Epirul are ieșire la Marea Ionică.
Vechii greci au evitat din motive neclare să pătrundă în interiorul Epirului. Regiunea și-a câștigat notorietatea abia sub administrația romană când acesta a servit drept important nod strategic înspre posesiunile romane din est. Numeroși coloniști romani, soldați, legionari etc, vorbitori ai latinei provinciale au fost așezați de-a lungul pasurilor montane, mulți dintre aceștia fiind strămoșii aromânilor de azi din zonă. În evul mediu Epirul a fost cucerit de turcii otomani încă din secolul al XIV-lea și XV-lea. De prin 1780-1790, Epirul împreună cu alte provincii ale nordului Greciei de azi - cunoscute sub denumirea generică de Rumelia - au devenit posesiunea căpetăniei albaneze de religie musulmană renegată Ali Pașa cu capitala la Ianina. Când Grecia și-a declarat independența în a treia decadă a secolului al XIX-lea, Epirul a rămas sub suzeranitate otomană.
